Pe șoseaua 66 merg de trei ori pe săptămână
La cafea și film
și de două ori am cotit-o pe 22
ca să ajung în big city
Viața la țară are farmec de nuvelă
Din când în când un camion lucitor mai lovește o căprioara
lângă tabără scriitorilor care își propun scene horror
în închipuite cărți vandabile
dar căprioarele revin ..cu bursuci, veverițe
Iepuri, toate gâzele pământului și
licuricii
de care ai auzit doar în povești.
Grădinile stau întinse pe mile de iarbă,
pe dealurile paralele cu șoseaua 66
apoi dacă te rătăcești , dai de
râul hudson pe care se aduceau
uriașe balene la împachetat în conserve
când orășelul era oraș
înainte de crize
înainte ca viața să devină stranie
ca o bucată de carne pusă la macerat
uhoohoo
make my dreams came true
alunec pe șoseaua 66,
să beau
iced coffee la dunkin’ donuts
pentru că o poeta nativă e addicted
și trebuie să fim și noi
ăștia veniți de pe alte planete
fără bagels,
dar și noi cu covrigii noștri tot cu gaură
ce coincidență
de parcă am căuta
o ieșire din cercul ce se strânge
o centura metalică de lașitate.
uite așa după 9/11 s-a mutat
lumea bună în vale acolo lângă căprioare
unii au și în casă
îmbălsămate după ce camionul din garaj
le-a împrăștiat pe asfaltul de calitate
ei bine,
mă mai plimb de vreo 2 ori pe șoseaua asta
imaculată și nesfârșită
și apoi
sâmbătă mă duc acasă.

Leave a Reply

Your email address will not be published.