să ne întoarcem privirea
să ne întoarcem privirea
la margini, la stele
să recurgem la sofisticate piruete
în mișcarea cărora
frame cu frame să ne revedem
oracolul.
dacă ai apăsa pe butonul invizibil
ascuns atunci în timpul vieții noastre
am sări în valuri noaptea, am sări garduri înalte până la cer
dulăii uriași s-ar repezii să ne înghită umbrele
am dormi în camere cu jucării
și ușa își va strica singură yala în așteptarea marilor iubiri.
cine mai știe ce am fredonat, ce am înfrânt, ce am visat
lumea s-a dezechilibrat și noi ne-am legănat de la est la vest
copiii și anii.
Să ne întoarcem privirea la soare, la nisip și apa mării
să recurgem la mici pași de balet în care cu încetinitorul să răsfoim
calendare.
dacă am vrea am putea să zburăm înlăuntrul timpului vieții noastre
o repetiție în care ne ascultăm îndelung
râdem cu riduri și vorbim despre lucruri rotunde
despre sensibile deteriorări, despre ce uităm și ce ne amintim,
despre ce leagă o inimă de alta
ca un mecanism organic un perpetuum mobile